Sub înalt patronajul Alteței Sale Regale, Principele Radu al României
STRUCTURA CREIERULUI
Revista de Karate Traditional #1
autor: Conf. Dr. Ștefan Stănciugelu
Cuprins:
Pe criteriul funcției îndeplinite, al fziologiei și al dezvoltării flogenetice, neurocercetătorii împart creierul uman în 3 regiuni: creierul reptilian, creierul de mamifer sau ”creierul limbic” și neocortexul. (Dispenza 2012, pp. 125-169; Mlodinov, 2012, pp. 133-134; Nuță 2007, pp. 21-34) Pentru alți cercetători, avem de-a face cu ”creierul de reptilă”, ”creierul mamiferelor timpurii” și ”creierul mamiferelor târzii” (Klein 2008, p. 76).
Alții, precum Dispenza, vorbesc aplicat de creierul primar, creierul secundar (alternativ cu utilizarea expresiei ”creierul mijlociu”) și creierul terțiar sau nou, (Dispenza 2012, p. 129), în alte lucrări utilizându-se preferențial termenul ”creier limbic” (Joe Dispenza 2014, pp. 176-189), terminologia încercând specifcații și accente ale celor trei denumiri date de MacLean în cartea fondatoare de paradigmă din Te Triune Brain (1990): Reptilian, Paleomammalian (Limbic System), Neomammalian.
În urmă cu 250.000 de ani, ne spun neoevoluționiștii, părea că se încheiase procesul de dezvoltare al creierului mamiferelor.
Cu o exceptie de neînțeles: creierul primatelor a continuat să se dezvolte într-un ritm mult mai rapid decât ne obișnuise Mama Natură în ultimii 300 de milioane de ani, începând cu creierul primelor reptile care au ieșit din apă la vremea aceea. Spre deosebire de creierul celorlaltor mamifere, evoluția creierului uman se consideră încheiată acum 50-60.000 de ani, când toate programele și procesele sale au fost stabilizate și ”formatate”. Ceea ce înseamnă că ”soful” nostru de astăzi este același cu al strămoșilor noștri care vânau cu topoare și cuțite din piatră. Adică avem un ”sof” în creier, cu programe biologice speciale care corespund Epocii pietrei, ca să nu fie nici un dubiu. De necrezut?
O observație care merită discutată se referă la raporturi între masa corporală și masa creierului pe de oparte, la cantitatea de energie pe care acesta o consumă din totalul enrgiei corporale, pe de altă parte. De exemplu, creierul nostru, la masa de cam 1,5 kg, este de 6 ori mai mare, comparativ cu mărimea corpului omenesc, decât al oricărui mamifer, cu excepția delfnului, cu care aceste raporturi sunt foarte apropiate creier-dimenisunea corpului. Diferența este că în cazul delfnului se pare că în ultimii 20 de milioane de ani nu avem de a face cu nici o modifcare. S. Blakemore observa că există o serie de inconveniente care sunt greu de înțeles aici: deși reprezintă cam 2% din masa corporală, creierul uman consumă și atunci când este în stare de rapus cam 20% din energia corporală – un organ ”dureros”, ”difcil de creat, scump de construit”. (apud. Dispenza, Antrenează-ți creierul, p. 125)
Creierul reptilian (instinctiv) se regăsește la toate vertebratele – păsări, reptile, amfbieni, pești și mamifere și are funcția de supraviețuire primară – sediul proceselor reflexe ce nu pot f controlate de nici o altă parte a creierului - respirația, ritmul cardiac, digestia, mișcările simple (ex. flectarea și întinderea mușchilor mari). Creierul instinctiv este în egală măsură sediul emoțiilor primitive legate de supraviețuire. Teama și foamea își au aici originea; agresiunea – emoțiile care declanșează instinctele de forma ”Luptă sau fugi”, alături de bucurie și furie, plăcerea – toate sunt posibile doar prin participarea în orchestra registrului emoțional a trunchiului cerebral și creierului mic (Klein, 2008, pp. 76-77; Mlodinov, 2012, p. 133).
Creierul de mamifer sau limbic (emoțional) s-a construit deasupra creierului de reptilă în vremea primelor mamifere, dobândind dimensiuni mai mari decât creierul peste care s-a suprapus – cel instinctiv. Apar acum centri noi, necunoscuți de creierul instinctiv – hipocampul și nucleul amigdalian, acestea depozitând informații legate de supraviețuire – hrană și resurse, oportunități și riscuri – toate stocate ca amintiri legate de locuri și de diferite emoții. Sistemul limbic se ocupă cu tratarea și memorarea informațiilor, MOTIVAREA unor conduite alimentare, sociale, sexuale, adaptarea conduitelor ținând cont de experiențe trecute asemănătoare, controlul emoțiilor de la nivelul amigdalei.
El are circuite neuronale noi, diferite de cele ale creierului reptilian (care erau frică, foame, satisfacție, securitate), responsibile de socialitate – emoții sociale care au cerut circuite neuronale speciale, știindu-se că la organismele cu creier primitiv –reptilele de ex. – ”nu există acest instinct sau emoție socială, ele nefind interesate, de exemplu, nici măcar de starea de bine a puilor, deși păziseră ouăle cu interes și loialitate.” (Nuță 2007, pp. 22-23). Sistemul limbic conține centrii emoționali, organismulnostru find programat să răspundă emoțional la provocări sau stimuli legați de supraviețuire sau oportunități de hrană, odihnă, securitate etc.: sistemul limbic realizează reglajele biologice de bază, acolo jos, în subsol, pe când neocortexul aflat la etajele superioare, își permite să facă analize, sa programeze, să identifce subtilități (Damasio, 2004).
Neocortexul (creierul intelectual) – apărut acum 100 milioane de ani la primate (cimpanzei, urangutani, gorile), se suprapune peste creierul de mamifer.
Evoluția lui a trecut prin mai multe etape până acum 2 milioane de ani, când încep să se defnească elementele-cheie ale gândirii de tip uman. Într-un ritm de-a dreptul accelerat (raportat la istoria de 500 de milioane de ani a creierului), creierul primilor humanoizi de acum 2 milioane de ani a culminat cu forma actuală a creierului uman, care, se pare că și-a defnitivat programele biologice în urmă cu aproximativ 50-60.000 de ani.
Acesta este ”creierul mare”. Neocortexul este deci responsabil cu judecățile complexe, analiza, planifcarea, memoria de lucru și gândirea strategică, calculul rațional și vorbirea, operații matematice și creativitatea, utilizarea și crearea de unelte și de unelte de făurit unelte și de a varia la nesfârșit fabricarea lor. (Bergson 1998, pp. 137-138)
Filosofa ZEN și SATORI în Karate Tradițional – Părțile creierului și corpul se unesc
Zen (sanscrită=dhyāna) înseamnă MEDITAŢIE sau STARE MEDITATIVĂ. Poți intra în ZEN ca urmare a practicii ZAZEN - practica posturii și a respiraţiei corecte, în care corpul și mintea se unifcă. Când intrăm în ZEN se produce SATORI – Creierul rațional și Creierul emoțional se unesc și generează o CONȘTIINȚĂ INTUITIVĂ - aria unde percepem realitatea altfel decât prin simțuri sau Rațiune și în care se manifestă actele negândite/reflexe, pe care creierul le selectează spontan.
”Agenda” de selecțe începe cu actele și reacțiile cele mai adecvate supraviețuirii, în funcție de situație, ”baza de date” din care se face selecția find amintirile de lungă durată, care sunt depozitate în Hipocamp (creierul de mamifer). Astfel de amintiri-reflex se creeză prin exerciții repetate până ce nu mai e nevoie să fe gândite când le executăm. Devenite acte-reflex, ele sunt depozitate în ”baza de date” a Hipocampului, de care creierul nostru se va folosi în situații diverse. Atunci când este vorba de Karate Tradițional, în baza de date se depun doar tehnicile și mișcările repetate de multe ori, care devin reflex.
Nu poți intra în Mushin și Zanshin decât dacă reușești să ocolești Neocortexul – sediul planifcării, al proiectelor, gândirii în sensul ”sapiens” – fință rațională. Un practicant superior de Karate Tradițional reușește aproape spontan să intre în starea mentală ZEN atunci când execută o Kata ori când se află în competiție pe tatami. Folosirea Neocortexului în aceste cazuri nu poate genera calitățile specifce ale tehnicilor și execuțiilor din Karate Tradițional.
“Karate-ul tradiţional este o artă marţială de autoapărare bazată pe principiul TODOME (concentrare maximă psiho-fzică într-o singură acţiune decisivă).
TODOME se pote realiza numai cu condiția ca adversarul să fe în KYO (gol mental, opusul stării de ZANSHIN - n.n. ). Karate-ul tradiţional folosește doar MINTEA și CORPUL uman, utilizînd tehnici de atac și apărare executate cu braţele și picioarele goale, precum și deplasări și alte mișcări ale corpului pentru realizarea scopului propus (scoaterea adversarului din luptă - n.n.). Fiind o artă marţială de autoapărare, forţa și talia agresorului sunt irelevante. Din acest motiv, în karate tradiţional nu există categorii de greutate”.
Bibliografe:
Bergson, Henry, Evoluția creatoare, Institutul European, Iași, 1998;
Damasio, Antonio, Eroarea lui Descartes, Humanitas, București, 2004;
Damasio, Antonio, În căutarea lui Spinoza, Humanitas, București, 2010; http://cdn4.libris.ro/;
Descartes, René, Discurs asupra metodei, Editura Mondero, București, 1999;
Descartes, René, Principiile flosofei, Editura IRI, București, 2000;
Dispenza Joe, Distruge-ți obiceiurile nocive! Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta, Curtea Veche Publishing, București, 2014;
Dispenza, Joe, Antrenează-ți creierul! Strategii și tehnci de transformare mentală, Curtea Veche Publishing, București, 2012;
Klein, Stefan, Formula fericirii. Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi, Humanitas, București, 2008;
MacLean P.D., Te Triune Brain in Evolution: Role in paleocerebral functions, Plenum Press, New-York,1990;
Mlodinov Leonard, Subliminal. Cum ne determină inconștientul comportamentul, Humanitas, București, 2012;
Newman, John D., Harris, James C., Te Scientifc Contributions of Paul D. MacLean (1913–2007), Te Journal of Nervous and Mental Disease, Volume 197: 3–5, Number 1, January; http://udn.nichd.nih.gov/;
Nuță, Adrian, Mai mult de 10%. Unitatea pe verticală a creierului, București, Editura Sper, 2007, pp. 21-34;
Swami Vishnu Devanda, Puterea minții. Descoperirea și disciplinarea forței mentale, Antet, București, 2010, pp. 18-19.
Articol realizat de Conf. Dr. Ștefan Stănciugelu, aparut in "Revista de Karate Traditional" - numarul 1, noiembrie 2016. Revista editata de ACS Mind & Body
Alege clubul cu care dorești să intri în contact sau discută direct cu Federația Română de Karate Tradițional.
Înscrie-ți clubul pe Harta Karate-ului Tradițional din România. Clubul trebuie să fie acreditat și afiliat FRKT/ETFK/ITKF.
Trimite-ne un eveniment, antrenament sau articol despre Karate Tradițional și noi îl vom publica.
Dacă ai nevoie de ajutor nu ezita să ne contactezi.