Bruce LEE: neuroștiința din spatele forței de lovire ”dintr-un inch”

Este binecunoscută legenda creată în jurul lui Bruce Lee cu privire la lovitura din câțiva centimetri - ”lovitura dintr-un inch”, care egala forța de lovire obișnuită a unei tehnici defășurate pe toată lungimea brațului (eventual cu un cuplu de forță al celuilalt braț) și forța imprimată de mecanismele și pârghiile care foloseau distanța naturală a membrelor corpului uman într-o tehnică anume. Brucee Lee lovea cu o forță excepțională fără să „își ia avânt”, am putea zice și fără să aibă nevoie să desfășoare tehnica, folosind distanțele și accelerația brațului pe toată lungimea lui: de unde venea această forță de lovire devenită legendară? Părea o minune. Neuroștiința și tehnologia ei de cercetare de astăzi ne spun că nu era nici o minune – totul se explică neurologic.

Inginerii biomecanici au arătat că lovitura inexplicabil de puternică ”dintr-un singur inch” era legată mai degrabă de creier decât de perfomanțele fzice ale luptătorului sau de forța brută a acestuia.

Descrierea mișcării corpului – explică CE SE ÎNTÂMPLĂ?, dar nu și DE CE SE ÎNTÂMPLĂ o astfel de forță de impact?

Cercetătoarea de la Univeritatea din Stanford, Jessica Rose, a studiat întreaga mișcare a lui Bruce Lee în această lovitură și a ajuns la concluzia că de fapt, nu doar pumnul era implicat în execuție, ci CORPUL CA ÎNTREG, începând cu picioarele, care se încordează cu o extensie explozivă într-o fracțiune de secundă. Pumnul lovește în exact aceeași facțiune de secundă în care explodează o mișcare a genunchilor. Șoldurile lui Bruce Lee se răsucesc cu o viteză amețitoare iar brațul devine o prelungire a corpului care este pregătit sa explodeze în aceeași clipă. Impactul e foarte scurt pentru că imediat ce lovește, pumnul este retras cu aceeași viteză – fizic vorbind este vorba de o compresiune a forței de lovire prin viteza de retragere, care face lovitura încă mai puternică.

"Preț de o secundă, Lee a combinat forța unora dintre grupările musculare cele mai largi pentru a performa o acțiune într-o arie concentrată. Fiecare articulație și mușchi din corpul lui Lee are un moment de accelerație de vârf și pentru a genera putere maxima din lovitură, Lee trebuie să sincronizeze mișcarea întregului corp astfel încât fecare moment de vârf al accelerației unei părți din corp se suprapune cu un alt moment de vârf al accelerației altei părți a corpului.
Fiecare mișcare a părților corpului este executată cu o acuratețe uluitoare."

Cercetătoarea de la Stanford University are însă o părere de un interes aparte pentru analiza noastră, ea considerând că aceste mișcări ale mușchilor și articulaților și accelerațiile speciale de pe parcursul unei mișcări sincronizate nu pot explica nimic din forța ultimă pe care o dezvoltă Lee. Căci, știm că fbrele musculare nu coordonează nimic. Cu atât mai puțin, mușchii și părțile corpului implicate direct în lovitură nu pot coordona singure timingul – locul fecărei mișcări și sincronizările lor în accelarație are o altă exlicație, explica Jessica Rose.

De la kinestezie la neurologie: de ce lovesc exploziv practicanții de karate?

Coordonarea mișcărilor este făcută de creier - deci dacă este să căutăm undeva secretul acestei viteze și forțe de impact uriașe și a coordonrii accelerației părților corpului pentru explozia spontană, soluția este creierul ca centru coordonator. 
În 2012, câțiva ani mai devreme decât cercetătoarea Jessica Rose, un neurolog de la Imperial College London, Ed Roberts, a coordonat o cercetare în care se măsura forța de lovire cu pumnul de la o distanță de 2 cm, pentru persoane având aceeași masă musculară și asemănătoare ca forță fzică. Diferența dintre persoanele testate era dată de faptul că unii practicau arte marțiale, pe când celalți nu. Neurologul a observat că practicanții de karate aveau o forță de lovire mult mai mare decât ceilalți. Explicația pe care a găsit-o acesta este legată de materia albă din creierul practicanților de karate, care era mult mai voluminoasă decât la nepracticații de karate. Această partea a creierului cunoscută sub numele de ”materie albă” este responsabilă de coordonarea relațiilor dintre mușchi, permițând rețele mai complexe între celule, care, în fnal, generează o capacitatea mărită de a sincroniza mișcările și accelerațiile lor.

Revenind la ”lovitura dintr-un inch”, se pare că forța uriașă de lovire a lui Bruce Lee era dată de o dezvoltare deosebită a acestei părți a creierului care se ocupă de coordonarea mișcărilor dintre mușchi.
Fără o practică și un exercițiu continuu, nu ne putem imagina dezvoltarea acestei ”materii albe” a creierului uman. (Adaptare după: http://www.popularmechanics.com/science/health/a3093/the-science-of-bruce-lees-o...)

”Materia albă” (celulele gliale și axonii mielinizați) a creierului este responsabilă de ZANShIN, pe când material cenușie (neuronii) sunt responsabili de MUSHIN

Practicanții de Karate Tradițional dezvoltă deci în mod necesar această parte a creierului bogată în celule care sunt responsabile de coordonarea și sincronizarea mușchilor și de viteza de circulație a semnalului între celulele din creier pre nervii motori.

Substanta albă este formată în mare parte din neuroni mielinizati (axonii lor) care face legaturile între regiunile de materie cenușie (neuronii obișnuiți) și restul corpului. Se știe că neuronii mielinizați transmit semnale nervoase mult mai rapid decât ceilalți. (http://www.qbebe.ro/sanatate/neurologie/anatomia_creierului) Or, explozia unei lovituri de Karate Tradițonal nu se poate realiza decât dacă semnalul dinspre creier către întegul organism circulă extrem de rapid pentu a se putea genera acea accelerație fnală în care picioarele, bazinul, brațele și mușchii mari ai corpului etc. primesc semnalul motor aproape în același timp – deși se află la distanțe diferite de creier.

Substanța albă din creier se dezvoltă doar prin muncă. Explozia și kime-ul în Karate tradițional înseamnă muncă și repetiția mișcării

Fără o devoltare a acestei substanțe albe din creier, care este diferită de substanța cenușie, alcătuită din neuronii obișnuiți, Kime-ul și întreaga coordonare a părților corpului ce sfârșește în explozia de o fracțiune de secundă din fnal nu ar f posibilă, indiferent câți neuroni – substanță cenușie – ai avea și cât de genial ai fi. Această zonă suplimentară a creierului motor se dezvoltă ca urmare a exercițiului constant – deci nu poți avea explozie în lovitură și nici KIME
dacă exercițiile nu sunt sufcient de puternice și de sufcient de multe ori repetate pentru a obliga creierul să se modifce prin creșterea acestei părți necesare pentru viteza de circulație a semnalului către mușchi și tendoane.

 

---

Articol realizat de Conf. Dr. Ștefan Stănciugelu, aparut in "Revista de Karate Traditional" - numarul 1, noiembrie 2016. Revista editata de ACS Mind & Body.